Keratoconul și tratamentul corespunzător

Keratoconul și tratamentul corespunzător

Keratoconul este o ectazie (subțiere) corneană neinflamatorie, paracentrală, bilaterală, progresivă care are ca rezultat o protruzie conică centrală sau paracentrală a corneei, cauza necunoscută.

Afecțiunea este bilaterală în 85% din cazuri și asimetrică.

Incidența

keratoconului clinic este de 1 la 20.000 și cel diagnosticat topografic 5,5%. Progresia maximă a bolii a fost observată în cea de-a doua decadă de vârstă și este mai frecventă la bărbați.

Genetica

: studiile au arătat că afecțiunea se poate transmite autozomal dominant cu penetranta incompletă.

Asociații oculare sau patologii asociate oftalmologice:

  • Keratoconjunctivita primăvăratică
  • Aniridie
  • Amauroza Leber
  • Boala sclerelor albastre
  • Retinopatia pigmentară
  • Frecatul cronic la ochi
  • Portul lentilelor de contact
  • Alte distrofii corneene

Patologii asociate sistemice:

  • Sindromul Down;
  • Sindromul Turner;
  • Sindromul Marfan;
  • Sindromul Crouzon;
  • Sindromul Apert;
  • Sindromul Ehler Danlos;
  • Osteogeneza imperfecta;
  • Prolapsul de valva mitrală;
  • Dermatita atopică;
  • Diabet;
  • Retard mintal;
  • Atopie: este prezentă în 25% din cazurile de keratocon.
    • Astmul;
    • Eczema;
    • Rinita alergică.

Date Histo-patologice

În keratocon s-au observat degenerescența celulelor bazale ale epiteliului corneean care eliberează enzime proteolitice. S-a identificat o creștere a expresiei enzimelor lizozomale, o scădere a expresiei enzimelor proteolitice și o creștere a activității gelatinolitice a stromei. Unele studii au arătat o creștere a interleukinei I, asociate cu frecatul cronic la ochi.

Simptomatologia

debutează unilateral în a doua decadă de vârstă prin scăderea acuității vizuale datorită progresiei miopiei și a astigmatismului miopic. Apare astfel necesitatea schimbării periodice a ochelarilor. Astigmatismului miopic evoluează apoi spre astigmatism neregulat

În stadiile avansate keratoconul se poate complica cu hidrops cornean acut, un edem cornean a cărei simptomatologie este dominată de scăderea acută a acuității vizuale, durere, fotofobie, ochi roșu și hyperlacrimare. Semnele inițiale cum ar fi striile Vogt, semnul Rizzuti, semnul Charleaux, mire neregulate și curburi proeminente la keratometrie sunt posibil de stabilit clinic. Datele topografiei corneene computerizate confirmă diagnosticul prin prezența unei elevații excentrice paracentral pe suprafața anterioară și prin gradul de subțiere corneană.

 

 

Semnele tardive cum ar fi semnul Munson reprezintă proeminența produsă de con pe marginea pleoapei inferioare la privirea în jos și astigmatismul neregulat marcat.

Diagnosticul pozitiv

este confirmat de datele clinice și de cele furnizate de topografia corneană computerizată. Astfel keratoconul este caracterizat de:

  • O keratometrie medie de peste 47.2D
  • Un astigmatism mai mare de 1.2D
  • O înclinare a axei astigmatismului mai mult de 21°

Există mai multe tipuri de clasificare, de bază fiind clasificarea keratometrică și pahimetrică:

  • Keratocon ușor (stadiu 1) K < 48D, pahimetria > 400µm
  • Keratocon mediu (stadiu 2 și 3) K > 48 < 54D, pahimetria < 400 – 300µm
  • Keratocon sever (stadiu 4) K > 54D, pahimetria < 300µm

Tratament

Este recomandat ca pacienții să evite traumatismele oculare prin purtarea unor ochelari de protecție policarbonați și să nu se frece la ochi.

Corecția optică cu ochelari

este recomandată în cazurile ușoare cu miopie și astigmatism miopic asociat cu un grad de astigmatism neregulat mic.

Corecția optică cu lentile de contact

dure gaz-permeabile este tratamentul de elecție pentru majoritatea cazurilor fără cicatrici corneene, dar la care corecția cu ochelari este nesatisfăcătoare.

CXL (crosslinking)

este indicat în keratoconul progresiv, se încearcă stabilizarea prin încetinirea deformării corneene. Are ca principiu acțiunea combinată a radiațiilor UV (370nm) cu riboflavina (vitamina B2) asupra fibrelor de colagen din structura corneei. Modificările produse în cornee sunt determinate de radicalii de oxigen eliberați de către riboflavina, acestea fiind stimulate de radiațiile UV.

Inele intrastromale (Intacs, Ferrara)

: două segmente arcuate plasate intrastromal la baza conului.

Keratotomia radială

: este o metodă foarte controversată și nerecomandată.

Keratoplastia penetrantă

, recomandată în ultimele stadii

DALK (keratoplastia lamelară profundă anterioară)

, recomandată în ultimele stadii.

 

 

Leave a Comment

START TYPING AND PRESS ENTER TO SEARCH